skip to Main Content
De Ce Iubim Produsele De Patiserie

De Ce Iubim Produsele De Patiserie

Cum de ce?

Pentru că sunt crocante, au gust bun și ți se topesc în gură.

Le-am iubit și eu dintotdeauna și nu am crezut că fac un lucru rău până când am conștientizat cât de multe mâncam. Mi-am propus să fac o pauză de la tot ce înseamnă pâine și atunci mi-am dat seama cât de dependentă eram de fapt.

Intrasem într-un soi de sevraj și am zis că nu se poate așa ceva.

Ba da, se poate!

Dar hai că nu vreau să te iau așa ca din oală, vreau să o luăm de la un cap și să urmărim un fir logic.

Pâinea este un aliment nelipsit de pe masa fiecărui popor. Pâinea este alimentul pentru care ne rugăm în fiecare zi să-l avem pe masă:Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi… 

Cum ar putea oare să ne treacă prin cap că pâinea nu este un aliment nutritiv și sănătos?

Aici își face apariția în peisaj dezvoltarea gastronomică și industrială.

Pâinea pe care o făceau bunicii și strămoșii noștri nu mai are nicio treabă cu pâinea pe care o găsim acum în magazine. În primul rând că grâul nu mai este același ca acum 100 de ani.  

Pentru că s-a dorit îmbogățirea recoltei de grâu pe suprafață de teren, s-a luat grâul original, înalt, care avea o alta compoziție a bobului decât cel actual și s-a hibridizat până în momentul în care s-a reușit maximizarea producției.

Norman Borlaug este agricultorul care a fost laureat al Premiul Nobel pentru că a reușit prin modificări și încrucișări ale mai multor specii să hibridizeze un nou soi de grâu și să salveze de la moartea de foame un milion de oameni.

Un lucru excelent pentru acele vremuri de sărăcie dar care nu a scăpat de revolta naturii. Bobul de grâu actual este mai sărac în nutrienți și are o cantitate mai mare de proteine din familia glutenului.

Glutenul este o componentă care se găsește în special în grâu, dar și în secară, orz sau ovăz. În acesta din urmă se găsește cantitatea cea mai mică.  

Glutenul este acea componentă care face aluatul să se întindă.

 

Un studiu interesant

Medicul William Davis, în cartea sa Dieta fără gluten”  susține un studiu personal pe care l-a făcut pe pacienți care aveau probleme cu greutatea și cu diabetul, dar și alte probleme de imunitate.

Doar renunțarea la pâine și la orice produs ce conține gluten, a adus îmbunătățiri seminificative în starea pacienților săi.   

Boala celiacă, specifică persoanelor intolerante la gluten, este o boală foarte greu de diagnosticat, de multe ori fiind confundată cu alte alergii sau probleme de sănătate. Are un spectru foarte mare de simptome: greață, balonare, dureri de cap, iritații, malabsorbție, acnee, ceea ce face ca doar cazurile foarte evidente să fie catalogate ca fiind intoleranță la gluten.

Prima pagubă pe care o aduce glutenul în alimentație este dată sistemului nostru imunitar. El acționează ca o dezamorsare a sistemului nostru primar de apărare și reușește să permită anumitor structuri (bacterii, proteine nedigerabile, fungi) să pătrundă în sistemul nostru circulator.

O a doua paugubă de care este responsabil glutenul este starea de dependență. Tot medicul William Davis vorbește despre efectele similare pe care îl au pâinea, zahărul și narcoticele.

În momentul în care consumăm pâine creierul este bombardat de endorfine, cunoscute și sub numele de moleculele fericirii, ceea ce îi permite organismului să creeze o dependență.

Corpul a fost construit să caute fericirea și să fugă de durere.

Nu e de mirare că atunci când îți impui să nu mai mănânci pâine corpul îți cere în continuare. De fapt nu este vorba de foame. Contrar credințelor vechi, pâinea nu ține de sațietate, pâinea creează nevoia de a mânca mai mult.

S-a făcut un studiu cu un grup de oameni care s-a împărțit în 2. O parte au luat o pastilă de tip placebo și celeilalte părți i s-au dat niște pastile care să inhibe eliberarea endorfinelor și declanșarea senzorilor de plăcere din creier. Ulterior li s-a dat oamenilor voie să mănânce din toate bunătățile pe bază de gluten. La discreție, orice își doresc.  Experimentul a demonstrat că cei care au luat pastilele care inhibau eliberarea endorfinelor au mâncat considerabil mai puțin decât ceilalți și s-au săturat mai repede.  

Bun, am stabilit că glutenul ne face să cerem mai mult și creează dependență. Dar să fie oare acesta singurul motiv pentru care foietajele ne plac atât de mult?

 

De ce crezi că sunt așa sfărămicioase foietajele și se topesc în gură?  

Nu este doar tehnica de prelucrare a aluatului, vorbim și despre o altă componentă a sa grăsimile.

Chiar dacă industria ne avertizează cu privire la consumul de grăsime, nu toate grăsimile sunt rele sau periculoase. Corpul are nevoie de grăsime, dar nu de orice tip de grasime, doar de cele benefice.

Există mai multe tipuri de grăsime: grăsimi monosaturate, polisaturate, nesaturate, grăsimi cis, trans. Nu este important să intrăm acum în detalii și să înțelegi diferența dintre ele.

Ce e important să știi este că grăsimile saturate sunt cele care la temperatura carmerei sunt solide, iar cele nesaturate sunt cele care la temperatura camerei sunt lichide. Ce e și mai interesant este că grăsimile saturate au o structură care se poate modifica foarte ușor, ceea ce le face termo și foto sensibile.

Dar pentru că industria își dorește produse care să reziste cât mai mult în timp, au apărut grăsimile de tip trans. Grăsimile de tip trans sunt grăsimi nesaturate (lichide la temperatura camerei) asupra cărora s-a intervenit cu procese chimice pentru a fi mai rezistente în timp. Așa a ajuns uleiul de floarea soarelui cu o valabilitate extrem de mare și care nu râncezește așa ușor. Vorbesc de uleiul de floarea soarelui pentru că acesta este cel mai comun și ieftin.

Uleiul de foarea soarelui, ca și cel de palmier și toate uleiurile folosite în marea masă industrială, sunt uleiuri trans special create să reziste mai mult în timp. Procesul prin care se face acest lucru scoate practic orice nutrient din uleiul respectiv și îl transformă în ceva de care nici măcar bacteriile nu au curajul să se apropie, râncezirea fiind un proces complet natural.

Astfel de uleiuri folosite în special în produsele de panificație pentru a le oferi textura aceea crocantă de ți se topește în gură sunt extrem de nocive. Odată ajunse în sistem, atât ficatul cât și celelalte organe suferă și se luptă să le scoată din organism.

 

Dacă tot suntem aici hai să vorbim și despre zahăr.

Știai că în tot sângele tău circulant ai o linguriță de zahăr? Una singură.

Știi cât are o felie de pâine albă?

2 lingurițe de zahăr există într-o singură felie de pâine, conform medicului William Davis       

Și nu mai punem la socoteală zahărul adăugat de brutari pentru a crește drojdia și a da gustul acela dulceag al pâinii.

 

Pe lângă cele menționate mai sus e suficient să spunem că produsele de panificație au foarte puține fibre insolubile pentru că sunt făcute din făină albă ( bobul de grâu rămas fără înveliș și inimă ), că deseori au gluten adăugat ( tocmai pentru a oferi acea elasticitate ) și câteva tipuri de conservanți, mai mult sau mai puțini ortodocși.

 

Bun, bun, am înțeles cum stă treaba, o să-mi spui. Dar una este să înțelegi de ce nu este bun un produs și alta este să nu îl mai consumi.

Cum facem să nu mai iubim atât de mult produsele de panificație? 

Cu glutenul sunt și eu pățită. Mi-a dat cele mai grele lecții de alimentație până în prezent așa că am cele mai bune direcții pentru tine: Simplifică, îmbunătățește, adaugă.

Uneori cea mai bună cale este să iei lucrurile prin învăluire.

Ce fac eu este să evit glutenul și pâinea oricât de mult pot, iar când nu pot mă orientez măcar să fie integrală, să fie puțină, să fie la prânz alaturi de o salată sau alte elemente bune. Fac tot posibilul să minimizez pagubele.

Am încercat și cu impusul, și cu propusul să mă abțin însă asta m-a înverșunat. Am trecut prin sevraj, prin pofte nebune și mi-am dat seama că nu mă uitam în direcția care trebuie.

Ceea ce a funcționat la mine a fost să ignor pâinea și foietajele. Să nu le mai las să-mi stârnească niciun sentiment.

Mută-ți focusul de la ce vrei să scapi și concentrează-te pe ce anume vrei să adaugi.

Așa am făcut eu. Asta funcționează pentru mine.

Un obicei trebuie înlocuit cu un altul. Un fruct, niste nuci sau fructe uscate par să fie o glumă. Parcă nu-ți oferă aceeași satisfacție. Dar crede-mă că repetiția este totul. Găsește altceva bun de care să te îndrăgostești și care să fie sănătos, oferă-ți mereu o altă alternativă și continuă să o iei în fiecare zi de la capăt.

Simplul fapt că nu mai mănânci 3 covrigi pe săptămână și mănânci doar 1 (poți înlocui covrigul cu orice alt aliment) este un progres enorm.

Cu drag,
Ancuța.

 

Primește articole și rețete în fiecare săptămână

V_icon_small

Primește articolele și rețetele din fiecare săptămână, direct la tine în Inbox.

E-mailul tău este în siguranță. Powered by ConvertKit
Back To Top