Articol

De Ce Nu Există Dietă Ideală Pentru Toată Lumea

Da, simt să scriu acest articol și îmi asum fiecare cuvânt pe care îl voi scrie aici, așa cum o fac de fiecare dată.

Nu-mi stă în caracter să judec alegerile celorlalți și asta pentru că întotdeauna am mers pe un principiu simplu: “Nu le știu pe toate și cu atât mai puțin nu sunt în măsură să judec ce este bine pentru ceilalți.” Între noi fie vorba, nimeni nu are cum să știe ce este mai bine pentru tine, mai bine decât o poți ști chiar tu. Dar despre asta vom vorbi un pic mai încolo.                      

Dorința mea de a elucida odată pentru totdeauna care sunt cele mai bune alegeri pentru mine m-a făcut să îmi doresc să învaț cât mai multe despre cum funcționează corpușorul acesta minunat.  

Prima lecție pe care am învățat-o pe drumul spre cunoașterea de sine a fost că atunci când ești pregătit, lucrurile, informațiile, oamenii, oportunitățile, vin spre tine. Ca să nu ajungem în zona de Flower Power, atracțiile din Univers și alte teorii pe care mintea nu le poate pricepe, darămite a le crede măcar posibile, explicația e logică.

Atenția noastră nu poate fi distribuită 100% decât într-o singură direcție. Bărbații știu cel mai bine asta.

Noi, doamnele, ne lăudăm că suntem multitasking și că facem mai multe lucruri în același timp, dar adevărul este că multe din lucrurile pe care le facem sunt automatisme care nu au nevoie de atenția noastră integrală. Că sărim de la un lucru la altul și ne pierdem atenția foarte ușor, asta e deja altă poveste.  

În momentul în care decizi să îți îndrepți atenția spre un lucru specific, ești mai receptiv la toate informațiile legate de acel lucru. Ceea ce faci este să observi și să dai atenție unor lucruri care se aflau deja la îndemâna ta, dar cărora nu le-ai dat importanță până atunci, pentru că nu te interesau.

De ce vorbesc despre toate acestea? În cazul meu, a fost nevoie de câteva atenționări zdravene ca să mă opresc din inerția mea zilnică și să-mi dau seama că nu-mi era bine. Nu-mi era bine de mult, iar corpul se străduia din răsputeri să-mi spună asta.

Eu nu și nu, o țineam pe automatismele mele: mâncat haotic, apă când îmi aminteam, mișcare doar cu puterea minții, iar acum depănând șirul amintirilor îmi dau seama că nici nu mai țin minte să fi avut un program regulat de mese. Atât de inconștientă și automatizată era alimentația mea.

Sunt sigură că și în acel moment aveam parte de informație de valoare, dacă m-aș fi sinchisit să mă uit după ea. Dar nu mă interesa și pentru că ignoram tot ce venea din zona aceea, era ca și cum nu ar fi existat.

Ceea ce m-a făcut să caut soluții și să fiu deschisă spre informație a fost durerea.

Durerea de a mă simți sleită de energie.

Durerea de a mă uita în fiecare zi în oglindă la un ten încărcat, care trăda starea mea de sănătate interioară.

Durerea de a mă simți fără iubire față de sine.

 

Durerea era atât de mare încât am început să caut soluții. Un lucru era clar, eram dispusă să schimb lucruri la mine și cu siguranță eram și pregătită să-mi schimb viața, orice ar fi însemnat să fac în acel moment.  

Pentru mine, informațiile pe care le-am căpătat ulterior, cărțile, cursurile, oamenii, nu au făcut decât să-mi confirme că nu-mi păsa de corpul meu și că nu-mi asumam alegerile pe care le făceam.

Cunoașterea mi-a deschis noi orizonturi și m-a lăsat pe mine să aleg ce consider că mi se potrivește. De această dată nu mai era vorba despre educație, de principii moștenite, de societate, de a face ceva pentru că așa face toată lumea.

Și da, am fost catalogată ca fiind arogantă, sau că mă consider o persoană specială, că vreau să epatez, că am înebunit, că am intrat într-o sectă. Chiar și părinții se îndoiau de alegerile pe care le-am făcut.

Dar nu despre mine vreau să vorbesc în articol, deși știu că puterea exemplului este cea care cântărește cel mai mult, ci despre puterea și curajul de a alege ce este mai bine pentru tine.

Din păcate, noi nu suntem învățați să gândim și să alegem după pofta inimii noastre. Educația noastră se rezumă la: trebuie să faci asta, așa se face, așa este manierat, toată lumea face așa, așa este corect, mama a ales așa, lumea se așteaptă să faci asta, iar exemplele pot continua la infinit.  

Asta nu ar fi o problemă dacă ne-am asuma consecințele. Da, aleg asta, dar îmi asum orice fel de consecință. Nu dau vina pe mama, nu dau vina pe Dumnezeu, nu dau vina pe medic, sau pe oricine altcineva.

Știu că este greu de digerat treaba cu asumarea, mai ales dacă te încrezi 100% în cineva, mergi pe mâna lui și observi ulterior că rezultatul nu este cel așteptat.  

Ești o ființă unică și irepetabilă.

Oricât de bine ne-am asemăna între noi, trebuie să recunoaștem că nu există soluții general valabile.

Recunosc, mult timp m-am zbătut să aflu de ce sunt persoane care nu funcționează pe o dietă vegană, de ce sunt persoane perfect satisfăcute de alimentația standard, de ce avem necesități diferite de la persoană la persoană. De multe ori mi-a fost cerută socoteală sau arătat cu degetul spre diverse persoane care au trecut prin diete pe bază de plante iar la un punct au renunțat, sau persoane care pretind că mănâncă sănătos și sunt supraponderale sau au alte probleme de sănătate.

De fiecare dată am mers mai departe fără să îmi dau cu părerea și am ridicat din umeri. Recunosc că m-a măcinat conștiința și la rândul meu m-am întrebat ce îmi scapă.

Mediul online este un mediu cu 2 tăișuri. Pe de o parte suntem expuși foarte rapid într-un mediu în care dorim să ne exprimăm și să împărtășim credințele noastre, pe de altă parte putem cădea foarte ușor în capcana propagandismului.  

Nu vreau să fac referiri la nicio informație virală, dar am văzut cu toții multe articole foarte extremiste. Persoane foarte vehemente și chiar supărate explică cum au încercat un lucru, iar la ele nu a funcționat conform așteptărilor și trăiesc cu convingerea fermă că nu funcționează pentru nimeni. La fel există persoane și de cealaltă parte a baricadei.   

Lucrând de mai bine de 2 ani de zile cu oamenii, am reușit să creionez misterul și să îmi dau seama care este dieta cea mai potrivită pentru fiecare om în parte: Cea în care crede cu adevărat! 

Am vorbit la un moment dat cu un carnivor convins, care se întâmplă să-mi fie și rudă îndepărtată și să-mi spună că nu poate trăi fără carne. Că simte că atunci când mănâncă acest aliment are mai multă putere și că îi place, că e una din bucuriile lui. Vorbea cu atâta pasiune și credință în ochi încât mi s-a aprins beculețul. Atunci am înțeles pentru prima dată mecanismul.   

Este vorba despre emoția pe care o asociezi alimentelor pe care le mănânci.

Ca să îți dai seama despre ce vorbesc, închide ochii și gândește-te la mâncarea ta preferată. Acum fă un efort de memorie și amintește-ți ce alte conexiuni ai cu acea mâncare și în special emoția pe care o asociezi cu acel preparat.  

Așa-i că îți trezește o stare de bine?

Fie că recunoaștem sau nu, funcționăm pe bază de emoție. Corpul fuge de durere și caută plăcerea.  

În privința alimentelor pe care le alegem totul se rezumă la emoție și la starea de bine provocată de endorfine. Așa se explică cum anumite persoană mușcă cu atâta poftă dintr-un măr sau mănâncă cu atâta drag o salată, iar altele fug de mănâncă pământul și nu le place cum arată mâncarea, gustul, textura, senzația de pe limbă.

Dacă ai fost obligat atunci când erai mic să mănânci legume, să nu te mire că acum nu le mai suporți. Mintea ta a asociat acele alimente cu o stare neplăcută pe care nici gând nu vrei să o mai retrăiești. Este doar un exemplu.

Ca un fapt foarte interesant, producătorii de alimente cunoc foarte bine mecanismele senzației de plăcere din creier și multe companii fac tot felul de studii și teste înainte să lanseze un produs. În ceea ce privește alimentele superprocesate, acest fapt este o certitudine. De asemenea, ai observat reclamele de la televizor? Ele te poartă într-o poveste captivantă, îți stârnesc niște emoții și stări de bine pe care la final le vei asocia cu produsul pe care îl promovează. E multă cercetare în spate dar mi s-a părut isteață analogia și dă de gândit.    

Revenind la subiectul articolului, dacă tu nu te bucuri prin toții porii de ceea ce mănânci, să nu te mire că nu-ți priește! 🙂

Eu am o vorbă pe care o spun tuturor oamenilor cu care lucrez: Nu mânca ceva ce nu îți place cum arată, nu îți place cum miroase, nu îți place cum are gustul. Nu mânca un aliment în care nu crezi că-ți face bine.  

Corpul tău a fost creat să respingă lucrurile care îi fac rău. Și chiar dacă un aliment conține în teorie vitamine, minerale și nutrienți, dacă tu îl percepi la nivel senzorial ca fiind rău, corpul îl va percepe ca pe un inamic.

Dacă totuși îți dorești să-ți schimbi gusturile și percepția asupra anumitor alimente, fii deschis să asociezi stări și combinații noi.                      

Și cum rămâne cu produsele cu adevărat nocive pentru organism?

Din fericire corpul este extrem de isteț și are propriile lui mecanisme de adaptabilitate. De exemplu țesutul adipos este o formă de protejare. În grăsime găsim mulți acizi și reziduuri toxice, dar și depozite de supraviețuire pentru mai târziu.

Foarte puține alimente au capacitatea de a ne face un rău iremediabil. Majoritatea sunt ca picătura chinezească care ne pot dăuna pe termen lung în combinații cumulate cu alte obiceiuri distructive. Asta ca să spulber orice veste șoc și anunț devastator. Glumesc.  

Ca o scurtă recapitulare, totul pleacă de la a cunoaște și a avea încredere în corpul tău. Pune-ți întrebări și nu lua de bun orice articol pe care îl citești. Eu mi-am ales ca reper natura și toate informațiile logice și de bun simț. Testează și observă ce ți se potrivește. Negociază cu tine și uită de recomandările specialiștilor. Nu zic să le ignori ci să le adaptezi ție.

Nu există alegeri greșite, există alegeri care ți se potrivesc și alegeri care ți se potrivesc mai puțin, în funcție de punctul în care te aflii și scopul pe care îl ai.   

Cu drag,
Ancuța.

Primește articole și rețete în fiecare săptămână

V_icon_small

Primește articolele și rețetele din fiecare săptămână, direct la tine în Inbox.

E-mailul tău este în siguranță. Powered by ConvertKit