skip to Main Content
Învață Să Fii Un Vegan Fericit în Societate​

Învață să Fii Un Vegan Fericit în Societate​

Acum aproape 3 ani de zile, atunci când am deci să renunț la carne, m-am dus acasă și le-am zis părinților de alegerea pe care am făcut-o.

Pentru moment mamei nu i-a venit să creadă. La început a crezut că glumesc, apoi a început să bănuiască tot felul de scenarii care mai de care mai diferite și că cine știe ce oameni am întâlnit, iar aceștia m-au atras într-o mișcare anume.

Ușor, ușor, de la familie și cei foarte apropiați, la prieteni, amici, colegi și persoane care abia mă cunoșteau, am simțit cum fiecare persoană în parte mă cataloghează, mă pune într-o cutiuță și-mi dă câte un verdict.

Eram diferită față de ei.

A fost pentru prima dată în viață când am experiementat atât de multă reticență și îndoială din partea celorlalți.

Ți s-a întâmplat și ție?

Dacă ai sufetit o mare transformare în viața ta, cel mai probabil că da.

Normal versus familiar

Nu poți alege unde te naști, nu-ți poți alege sexul, în ce familie, în ce țară, în ce societate, cu ce drepturi și nici în ce cultură.

Ne naștem cu niște direcții puse pe tavă, pe care le îmbrațișăm și le purtăm cu noi toată viața, sau până în momentul în care devenim conștienți de ele și vrem să le schimbăm. E necesar să avem și libertatea de a face asta. Iar cu câteva excepții, o avem.

Îmbrățișăm inconștient niște credințe și niște adevăruri care nu ne aparțin, ci ne sunt lăsate ca moștenire din generație în generație.

Așa învățăm să credem că normalul este ceea ce se întâmplă în viața noastră, în familia noastră, în societatea noastră, de fapt, în comunitatea de care aparținem.

Așa învățăm să credem într-un singur adevăr, cel pe care l-am auzit de prima dată când am făcut ochi și cel pe care l-am auzit încă de când eram în burtica mamei.

Imaginează-ți ce ai fi crezut și cum ai fi trăit dacă te nășteai în India sau în Egipt.

Așa-i că am dreptate până aici?

E puțin stupid să credem în adevărul absolut și totuși, atunci când cineva vine la noi cu o părere, o idee, o informație diferită de a noastră și de ceea ce gândim noi, avem tendința în primă fază să-l respingem.

Trăim în triburi și în comunități de mii de ani.

Pe vremea când trăiam în triburi și depindeam atât de mult de această apartenență, dacă erai dat afară din trib, șansele tale de supraviețuire erau minime.

Depindeai de acceptarea grupului și automat te supuneai regulilor pentru că nu voiai să-ți riști viața. Nu prea exista libertate acolo.

Acum, foarte mulți ani mai târziu, libertatea noastră e mult mai mare dar noi am rămas în ADN cu această nevoie de a aparține unei comunități, unui trib și a primi aprobarea lor. Acest trib este acum familia noastră și cercul nostru social.

Atunci când vii cu o idee nouă într-un trib, așteapă-te la reticența celor din jur

I-am spus trib, dar aici mă refer la comunitate, familie, prieteni și tot cercul tău social.

Hai să-ți spun o poveste…

Un grup de crabi se afla într-o cutie. După ce s-au învârtit ei un pic pe acolo, la un moment dat, unul din ei se ridică pe marginile cutiei și dă să iasă afară. În acel moment, ceilalți crabi care se aflau în cutie se reped și-l trag imediat înapoi.

Cam așa se întâmpă și în cercurile noastre sociale. Dacă cineva din grup încearcă să epateze, să vină cu o idee sau o credință nouă, este pus la zid și descurajat de către ceilalți. De cele mai multe ori este convins de presiunea socială să stea în banca lui și să respecte regulile care-i sunt servite pe tavă.

Normalitatea pentru noi se extinde până acolo unde cunoaștem. Avem tendința să credem că doar ce ne este familiar este și normal și ne este mult mai comod să credem așa. Iar când cineva din afara grupului vine cu o idee nouă, îl punem rapid la colț și ne apărăm credințele și valorile cu vehemență.

Nu te sperie un pic gândul că ceea ce crezi ca fiind adevărul despre un lucru anume în acest moment, poate să se schimbe peste un an sau mai mult?

Este mult mai confortabil pentru creierul nostru să-i spunem o poveste în care să creadă. Iar dacă această poveste este susținută în masă și de cei din jurul nostru, confortul pe care îl simțim ne oferă certitudinea că suntem în siguranță.

De ce te miră că părinții sau prietenii tăi resping noile tale idei?

Ți-am spus poveștile de mai sus ca să înțelegi de unde vine nevoia de a ne apăra credințele și cultura adânc înrădăcinate.

Tu ești cel care vine în grup cu o idee care poate da peste cap tot ceea ce s-a crezut ca fiind adevărul absolut până în acest moment.

Prima tendință a celor din jur va fi să apere credințele comunității și să îți justifice sau să își justifice lor, în primul rând, de ce au dreptate.

Atunci când îți schimbi alimentația din temelii, așteaptă-te să fii abordat pe toate fronturile.

Mâncarea înseamnă tradiție.

Mâncarea înseamnă iubire.

Mâncarea înseamnă comuniune.

Mâncarea înseamnă istorie.

Mâncarea e unul din elementele cheie ale unei comunități și cea care o deosebește de altă comunitate.

Imaginează-ți ce se întâmplă atunci când vii tu cu fructele, legumele, nucile și frunzele tale. E o mișcare asemănătoare cu basfemia.

Este un pas foarte curajos din partea ta să îmbrățișezi un nou stil de viață și să vrei să-l duci în mediul tău, dar așteaptă-te să nu fii primit cu lauri și cu brațele deschise.

Acest lucru înseamnă să te aștepți ca cei din jur să-ți ceară în primă instanță explicații logice, să te poarte în discuții interminabile, să încerce să te desființeze cu un argument mic acolo, iar la final să concluzioneze cu: “Bunicii și părinții mei așa au mâncat și au trăit fericiți, deci așa voi face și eu.”

Oare au trăit ei așa fericiți?

Oare cei care încearcă să-ți justifice cu fel de fel de argumente alegerea lor, în timp ce au colesterolul cu mult peste limită, obosesc după 4 trepte și sunt trecuți cu mult de 100 de kilograme, sunt în măsură să-ți dea lecții despre cum ar trebui să te alimentezi sănătos?

Nu sunt. Și tu știi asta. Și ei știu asta.

Dar de fiecare dată când îți aduc ție argumente precum că ar trebui să mănânci sau să trăiești într-un anumit fel, de ficare dată înceacă să-și justifice lor de ce continuă în același stil de viață care îi va duce inevitabil spre nefericire.

Atitudinea sănătoasă pe care să o adopți față de ceilalți

Lupta nu a dus niciodată la un rezultat optimist pentru ambele tabere. În luptă există întotdeauna un învins și un învingător. Noi nu vrem să ne luptăm cu ceilalți. Noi vrem să avem libertatea să trăim așa cum credem de cuviință că e sănătos și odată ce am descoperit această cale, vrem să-i ajutăm și pe cei dragi să o descopere.

Prin luptă nu vei ajunge să convingi pe nimeni că ai dreptate.

Dacă obișnuiești să-ți aperi punctul de vedere față de ceilalți și să demonstrezi că tu ai făcut, de fapt, alegerea cea mai bună, este momentul să te oprești să mai faci asta.

Știu că ești în defensivă și nu e ușor să faci față cu brio multitudinii de argumente atunci când ești în minoritate, tocmai de aceea cea mai bună atitudine pe care o poți avea este să nu intri în jocul celorlalți.

De la glumițe mai mici sau mai mari la conversații serioase, păstrează-ți atitudinea zen și evită să intrii în discuții, mai ales dacă vezi că oamenii nu te iau în serios.

Obișnuiam să îmi justific fiecare alegere la început și să răspund fiecărei glumițe, dar mi-am dat seama că această atitudine crează mai multă tensiune și nu mă ajută deloc să-mi pot construi o punte de legătură între oameni.

După multe discuții în contradictoriu, care nu-mi făceau bine nici mie și nici celorlalte persoane, am decis să tac mai des. 🙂

Lasă-i pe ei să vină spre tine

De fiecare dată când discuțiile alunecă într-o direcție care știu că va aduce tensiune în aer, evit să particip, chiar dacă sunt tentată să o fac și chiar dacă sunt trasă de limbă.

Mi-a luat ceva până am adoptat această atitudine, dar știu că e cea mai sănătoasă. 

Ce crezi că a început să se întâmple la scurt timp după ce am adoptat această atitudine?

Oamenii care chiar au văzut o schimbare în viața mea și care au simțit că le pot da niște răspunsuri, au început să vină spre mine și să mă întrebe, de această dată cu un real interes.

Toate argumentele și experiențele mele au fost ascultate și înțelese. Nu mai vorbeam din defensivă, ci vorbeam din propria experiență, unui un om cu un real interes, unui om care era pregătit să facă schimbări în viața lui.

Știu că nu este ușor să te întorci în mediul tău și să fii diferit, dar te asigur că acest lucru nu va dura pentru mult timp.

Atunci când îți vezi cuminte de viața ta și nu încerci să convingi pe nimeni că ai dreptate, modul în care tu te schimbi și înflorești îi va atrage.

Lasă-i pe ei să vină spre tine de curiozitate și de nevoie, atunci când vor fi pregătiți. Atunci sunt deschiși să asculte și să primească informațiile tale.

Rolul tău va fi atunci să-i primești cu iubire și cu deschidere și să le arăți ceea ce ai aplicat în viața ta. Din acel punct, fiecare are libertatea să aleagă dacă va prelua ceva din experiența ta sau va alege să continuie să trăiasă în același stil.

Nu vei putea ajuta pe toată lumea pentru că acest stil de viață nu este pentru toată lumea. Dar îi vei putea ajuta pe cei care sunt pregătiți de schimbare.

Trei ani mai târziu, părinții mei au înțeles cu adevărat schimbarea stilului meu de viață și acum mă susțin mai mult ca oricând în tot ceea ce fac.

Și-au schimbat și ei stilul de viață, iar eu mă bucur că am reușit să fiu pentru ei ușa care le-a arătat că se poate și altfel.

Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!

Știu că e un citat folosit des și poate părea clișeic, dar este real și se aplică în fiecare clipă a vieții tale.

Nu trebuie să convingi pe nimeni în afară de tine că ești pe drumul cel bun. Ceilalți, mai devreme sau mai târziu, te vor urma.

Cu drag, 

Ancuța

Primește articole și rețete în fiecare săptămână

V_icon_small

Primește articolele și rețetele din fiecare săptămână, direct la tine în Inbox.

E-mailul tău este în siguranță. Powered by ConvertKit
Back To Top