skip to Main Content
Pregătește Terenul Atunci Când Pleci La Drum

Pregătește terenul atunci când pleci la drum

Începem seria articolelor cu unul dintre cele mai importante aspecte de care trebuie să te îngrijești, terenul pe care trebuie să-l pregătești înainte să pleci la drum și anume mentalul.

Știu că ai capul vraiște de informații și avertizări. Așa eram și eu la început de drum. Așa că permite-mi să fac un pic de lumină.

Dar hai să-ți povestesc întâi pe scurt cum a fost începutul pentru mine.

Era primăvară, anul 2014 și îndrumată de un foarte bun prieten, am ajuns să mă înscriu la cursuri de nutriție.

Deși aveam 21 de ani, încă eram studentă și trăiam pe banii părinților, simțeam că energia mea e la pământ, ba mai mult, corpul îmi dădea semne că ceva nu e ok. Aproape în fiecare seară, pe la ora 22:00, mă apuca o dureze ascuțită de stomac. Trecea, dar ajunsese să fie un ritual. Eram dependentă de analgezice pentru că în fiecare lună în perioada delicată nu puteam funcționa fără ele. Aveam unghiile moi și casante, iar cu tenul nu m-am mândrit niciodată. Mereu am avut eczeme și coșuri care n-au trecut nici după pubertate.

Dar ceea ce mi-a pus de fapt capac au fost două momente în care am mâncat de la un bine-cunoscut fast food și mi-a fost atât de rău încât am crezut că o să-mi iasă ceva direct prin burtă. Îmi cer scuze pentru imaginea creată, dar așa simțeam în momentul respectiv. Interesant este că a fost nevoie și de a doua experiență ca să mă opresc.

Să-ți asculți corpul este cel mai bun lucru pe care îl poți face!

Situația de mai sus m-a facut să înțeleg că alimentația este cauza problemelor mele. Intuiție și inspirație, cu ultimele resurse financiare, am făcut un efort și am investit în acel curs de nutriție recomandat de amicul meu. Simțeam că acel curs îmi va schimba viața.


Îmi doream atât de mult să schimb aceste lucruri din viața mea, încât am studiat fiecare aspect pus în discuție în acel program de nutriție.  


Atunci a fost și momentul în care am luat decizia să renunț la carne, apoi la lactate și restul schimbărilor au venit aproape firesc. Pentru că vedeam rezultate! Pentru că mă simțeam din ce în ce mai bine!

Cum am plecat la drum?  

Cu avânt și cu un singur scop: Să îmi schimb complet alimentația. Nu știam cum am să o fac. Nu știam nici dacă și cum o să-mi împart bănuții primiți de la părinți astfel încât să pot să-mi schimb complet alimentele de bază din casă. Ulterior am aflat cu surprindere că bugetul pentru mâncare a rămas același.

La început totul era necunoscut. Dar faptul că știam că nu-mi mai doresc să trec prin episoadele de durere, că vreau să am o piele frumoasă și vreau ca stima de sine să fie sus, au fost motive mai mult decât suficiente să mă țin de treabă și să îmi schimb obiceiurile.

Da, am primit sute de întrebări de la cei apropiați, de la: de unde îmi iau proteinele și până la tu acum ce mai mănânci, dacă nu mai mănânci carne, lapte, ouă?


La început nu am stat niciodată să-mi pun problema de unde îmi iau sursele de vitamine și mai ales mult disputata proteina.


Dar cu timpul am găsit și răspunsurile tehnice, logice, care au susținut ceea ce corpul meu deja îmi spunea: că nu am nevoie de proteină animală, căci: ciupercile, spanacul, nucile, leguminoasele, verziturile și de fapt cam fiecare aliment crud conține proteina de care corpul meu are nevoie.


Corpul nu folosește proteina animală ca atare, nu poate folosi structuri complexe, așa că le sparge în cele mai mici elemente și apoi le folosește.


Hai să facem o analogie frumoasă. Imaginează-ți o construcție din lego. Proteina animală este construcția. Corpul primește această construcție pe care nu o poate folosi ca atare și o sparge în piese de lego, pe care le refolosește și reconstruiește structuri potrivite lui. Proteina vegetală este fix piesa de lego. Nu este o construcție solidă, la fel ca proteina animală, dar nici nu trebuie să mă mai chinui să sparg ceva pentru că am pisele de lego deja servite.   

Frumos, nu? Cam atât de simplu funcționează corpul nostru.

Dar înainte să înțeleg logic ce se întâmplă, prima și prima dată am simțit că sunt pe drumul ce bun.

Am fost martoră cum energia mea a început să crească exponențial, după nici 2 luni am renunțat complet la analgezice, unghiile au început să crească și pielea să se curețe.

Și cel mai important aliat al meu a fost mintea și faptul că am setat-o să-mi fie alături. Mi-am luat angajamentul că voi face în fiecare zi, atât cât pot să îmi îmbunătățesc alimentația.  

A fost important că am avut un CE VREAU să fac, chiar dacă acel CUM era încă în ceață.

Pasul numărul 1 pe care vreau să îl faci astăzi este să pleci la drum cu maximă convingere și încredere în propriul tău corp. În faptul că dacă îți dorești ceva cu adevărat vei găsi o cale.

În articolele următoare o să vorbim despre cum. Iar mâine vorbim despre organizarea din bucătărie și ce nu ar trebui să-ți lipsească din casă.
Până mâine, ne încurajăm.

Cu drag,

Ancuța

 

Primește articole și rețete în fiecare săptămână

V icon small

Primește articolele și rețetele din fiecare săptămână, direct la tine în Inbox.

E-mailul tău este în siguranță. Powered by ConvertKit
Back To Top