skip to Main Content
Spune-mi Cât De Mult Te Iubești, Ca Să-ți Spun Cât De Sănătos Ești

Spune-mi cât de mult te iubești, Ca să-ți spun cât de sănătos ești

E valabilă și vicevérsa: Spune-mi cât de sănătos ești, ca să-ți spun cât de mult te iubești.  

Ți-am activat vre-un butonaș? Te uiți suspect și nu înțelegi ce anume vreau să zic cu asta? În articolul acesta o să-ți vorbesc despre sănătate așa cum probabil nu am mai scris până acum.

Am fost odată la o conferință la care, la un moment dat, trainerul a întrebat publicul: „Care este cea mai importantă ființă din viața voastră?”

Din sală au început să se audă tot felul de răspunsuri: mama, soțul, soția, copilul.

După aceste răspunsuri trainerul a făcut o mică pauză și a mai pus o altă întrebare:„Dar voi, pentru cine credeți că reprezentați cea mai importantă persoană?” Din nou, un alt moment de pauză, după care iar o serie de răspunsuri diverse. Concluzia a fost că la rândul ei, fiecare persoană se aștepta să-i fie întoarsă iubirea și să fie cea mai importantă persoană pentru cineva.

Trainerul a insistat atunci:„Și dacă acea persoană la care vă gândiți voi nu vă consideră cea mai importantă ființă din viața lor? Sau dacă acea persoană pleacă într-o zi departe sau decide să rupeți legătura, ce se va întâmpla cu viața voastră?”

Același lucru vreau să te întreb și eu pe tine, cel care îmi citești articolele săptămână de săptămână: „Ce se întâmplă dacă cel mai important om din viața ta îți întoarce spatele și pleacă? Oricare ar fi acea persoană.”

 

Atunci când stabilești că un om este cea mai importantă ființă pentru tine, inevitabil îți creezi un set de așteptări de la acea persoană. Practic ajungi să îți trăiești viața din existența acelei ființe, pe care o consideri mai importantă și decât tine. O atitudine extrem de riscantă și predispusă unui lung șir de reproșuri:

„M-ai dezamăgit!”

„Am făcut asta pentru tine!”

„Ești nerecunocător/toare!”

„M-am sacrificat pentru tine!”

Iar lista poate continua…

Știu că este posibil să fi atins câteva mame cu vorbele de mai sus. Mamele au în general acest spirit de sacrificiu pentru puii lor și fără să realizeze ajung să facă un transfer de datorii pe care aceștia au responsabilitatea să le îndeplinească. Cu sau fără voia lor.  

Cam acesta este scenariul care se repetă de cele mai multe ori, atunci când alegi de bună cuviință să consideri o altă persoană din viața ta mai importantă decât propria ta persoană.

 

Tu ești cel mai important om din viața ta pentru că nimeni altcineva nu te cunoaște mai bine și nu știe ce te face cu adevărat fericit.

 

Dincolo de faptul că un pui de om care vine pe această lume, te-a ales pe tine ca părinte, nu ca să poarte în spate responsabilitatea și obligația pentru viața și alegerile tale, ci ca să-l înveți cum se trăiește pe planeta asta, ca mai apoi apoi să-și urmeze calea, nimeni nu-ți cunoaște mai bine decât tine: nevoile, dorințele, suferințele, visele, lucrurile care te fac cu adevărat fericit.

Este egoism să ceri de la cineva ceva ce tu nu ești în stare să-ți oferi singur.

Între noi fie vorba, de când am făcut ochi mari și curioși în această lume, biologic am fost creați să urmărim supraviețuirea și fericirea noastră și apoi să avem grijă de cei din jur.   

De aceea este responsabilitatea ta să fii fericit. Este responsabilitatea ta să fii sănătos și să ai grijă de tine cu totul: trup și suflet.  

Să-ți iubești corpul și pe tine este un sport care se învață. Majoritatea oamenilor nici nu știu ce înseamnă să te iubești. Un corp bolnav, este un corp care suferă. Iar un corp care suferă este un corp care nu este iubit. Tocmai de aceea ți-am pregătit câteva direcții și afirmații care te vor ajuta să îți dai seamna dacă relația ta cu tine este una sănătoasă.  

Te lași pe tine mereu pe ultimul loc

Ți-ar plăcea să ai un timp al tău în fiecare zi, să mergi la salon, să te plimbi, să te uiți la un film, să faci o baie cu spumă, dar rândul tău nu mai vine niciodată. Mereu apar noi și noi lucruri de rezolvat.

Stop. De la capăt.

Problemele nu se vor termina niciodată. Vorba cu: „O să mă ocup de mine când o să fiu mai liber/ă”, n-o mai crezi de mult nici măcar tu.  

O viață ai. Nu ia foc nimic dacă îți oprești 30 de minute pe zi exclusiv ție. Fără să lași ca ceva sau cineva să te întrerupă.

Atunci când te amâni pe tine îți dovedești că nu te iubești. Cum poți cere de la altcineva să facă ceea ce tu nu faci? Cum se numește asta? Te las pe tine să spui.

Odată ocupat de relaxarea ta, ai toate șansele să te întorci spre ceilalți cu disponibilitate și să-i ajuți să fie bine și fericiți la rândul lor. Abia după ce te-ai ocupat de tine. Fix ca în avion: întâi pui masca ta de siguranță și apoi ajuți copiii și pe cei din jur să se salveze.

Te tratezi cu alimente de proastă calitate

Corpul acela minunat pe care îl ai este singura ta casă până la sfârșitul vieții.

Cum ai tu gijă de corpul tau?

Îi oferi alimente bune, de cea mai înaltă calitate, pe care le recunoaște, le iubește și le asimilează cu drag?

Te simți bine după fiecare masă pe care o ai?

Privești cu drag mâncarea din farfurie și ești recunoscător pentru că ai avut și astăzi ce să pui pe masă?

A fi selectiv cu ceea ce mănânci, cu ceea ce bei, cu ceea ce pui pe pile, cu aerul cu care intri în contact, este un semn de iubire și de apreciere față de corpul tău. Iar corpul tău te răsplătește din plin cu stări de bine, cu energie și sănătate cât cuprinde.

Te tratezi cu gânduri, vorbe, cuvinte și imagini nesănătoase

Dacă ai grijă de hrana trupului, e musai să ai grijă și de hrana minții. Acel tărâm este controlat în totalitate de ceea ce alegi să ajungă acolo.

Primul impact al tărâmului minții tale îl au părinții. Chiar dacă majoritatea nu realizează asta, în primii ani de viață copilul este ca un burete care preia din exterior tot ce prinde în materie de informație. Așa ajung majoritatea copiilor să semene leit în gândire și concepții cu părinții lor.

Pe lângă bagajul minunat cu tot ce este mai bun, pe care copiii îl primesc de la părinți, acesta vine la pachet și cu limitările și credințele lor dar și ale persoanelor cu care petrec cel mai mult timp din viață.  

Tot ce este în jurul nostru reprezintă un stimul pentru minte. Emisiunile pe care le urmărim, filmele pe care le vizionăm, cărțile pe care le citim, discuțiile în care intrăm, toate sunt semințe care se plantează în mintea noastră și care ne transmit într-un mod inconștient cum să ne purtăm într-o anumită situație.

E important să fii conștient de bagajul de credințe pe care îl ai în spate și să reacționezi cât de repede poți atunci când te surprinzi într-o ipostază neplăcută de tine. Observă de câte ori reacționezi ca mama ta, sau ca tatăl tău, sau ca un prieten cu care petreci foarte mult timp. Observă de câte ori ai preluat replici din filme și de câte ori ți-ai dorit ca viața ta să arate ca un film cu final fericit.  

Realitatea e aici și se întâmplă în fața ochilor tăi. Observă și apoi filtrează stimulii pe care nu-i mai vrei în viața ta. Alege să citești cărți de calitate, care să te ajute să-ți dezvolți gândirea sănătoasă, constructivă, benefică.

Nu-ți place de tine și te compari mereu cu cei din jur

Asta e dură, știu. De aceea nici nu vreau să insist prea tare pe subiect.              

S-a demonstrat că iubirea de sine este esențială pentru un trup și o minte sănătoase. În momentul în care tu ești cel mai mare critic al tău, nu ai cum să ajungi să cunoști iubirea autentică.

Poate o să-mi spui: „Da, dar fără critică cum pot să evoluez?”

Poți să evoluezi foarte frumos fiind obiectiv și în același timp ferm cu tine, să observi atât părțile bune cât și cele mai puțin bune ale evoluției tale. Evoluția sănătoasă înseamnă să remarci ce ține de tine și poți schimba și ce nu ține de tine și nu poți schimba tu. Să accepți că unele lucruri pur și simplu așa sunt.

De câte ori te uiți la tine în oglindă și îți spui cuvinte de bine? De câte ori te lauzi, te admiri, te apreciezi pentru ceea ce ești? Nu la modul narcisist și fals. La modul sincer, autentic, constructiv, încurajator, deschis.

Niciodată nu este prea târziu să începi să practici acest exercițiu. La început n-o să-ți iasă foarte bine, dar repetiția e vorba aceea – mama învățăturii.  

Concluzia e simplă, dar ca orice lucru simplu știm că nu e atât de ușor de pus în practică.

Așa cum a descris Nicolae Steinhartd prin vorbele sale: „De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens.”

Te provoc să faci un exercițiu de conștientizare. Observă de fiecare dată când arăți cu degetul spre celălalt: fie judeci, fie ceri, fie învinuiești. Tradu aceste comportamente ca lipsă de iubire față de sine și asumă-ți responsabilitatea propriei vieți. Uneori e dificil să accepți asta, uneori e chiar extrem de dureros (spuse ego-ul). Sunt etapele firești prin care trecem cu toții atunci când vrem să depășim stratul de egoism și de victimizare, după care ne-am adăpostit și să ajungem la adevărata iubire față de sine. Iubirea aceea sănătoasă, constructivă, înălțătoare.

Cu drag,
Ancuța.   

 

Primește articole și rețete în fiecare săptămână

V_icon_small

Primește articolele și rețetele din fiecare săptămână, direct la tine în Inbox.

E-mailul tău este în siguranță. Powered by ConvertKit
Back To Top