skip to Main Content
Vegan în Societate

Vegan în societate

Nu pot uita niciodată momentul în care mi-am asumat faptul că sunt vegan și mai ales situațiile în care am fost nevoită să declar acest lucru public.  

Recunosc, la fel ca mulți alții, înainte să adopt acest stil alimentar, îi catalogam pe cei care se declarau vegani ca fiind niște ciudați care vor să iasă cumva în evidență. Pe scurt, îi catalogam ca fiind fițoși. Acum, alegând chiar eu să devin vegană, mi se pare ușor amuzantă situația. Dar care este de fapt bai-ul cu asumarea și acceptarea acestui stil de viață.


Unii oameni vor încerca mereu să te facă să te simți ca un ciudat.


Avem o tradiție culinară mult prea departe de acest stil de viață.

Mulți dintre noi am crescut cu cărniță la fiecare masă din zi, iar dacă vorbim de generațiile de după comunism, unde mă încadrez și eu, vorbim de o invazie de dulciuri și specialități la discreție. Majoritatea am fost crescuți cu lapte și cereale la micul dejun, cu ou ochi sau sandviș cu brânză topită și salam. Să nu mai vorbim de sarmale, tochituri, cozonaci, plăcinte și alte specialități tradiționale care sunt de departe pe cât de gustoase pe atât de nocive. Pentru un popor care pune accent pe gust și savoare în bucate, pe sațietate și consistență, să fii vegan este ca și cum ți-ai semna sentința pe viață că ești nevoit să înghiți în sec. Cel puțin, așa cred cei care nu sunt.

Oamenii vor să justifice propria nereușită.

Din păcate, ne este mai la îndemână să-i criticăm pe cei care reușesc, decât să învățăm de la ei și să acceptăm că mai avem de lucrat. Să-ți schimbi stilul de alimentație cu care ai crescut și cu care ești obișnuit, este un mare act de curaj. Nu este ușor, dar nici imposibil.

Dacă am face acum un sondaj și oamenii ar răspunde sincer, cu siguranță am găsi mai mulți care și-ar dori să fie vegani sau măcar să mănânce mai sănătos. Și totuși, de ce nu o fac? Pentru că nu au curaj, motivație sau pur și simplu nu cred că pot reuși.

Iar din păcate e mult mai ușor să ne ascundem în spatele unei măști critice și să justificăm propria neputință găsind nod în papură celor care au reușit.

Oamenii te admiră.

E o admirație deghizată, ce-i drept, în mici glumițe și apropo-uri răutăcioase.

Recunosc că nici mie nu-mi sunt străine aceste glumițe și de fiecare dată când sunt pusă într-o situație de genul, prefer să intru în joc și să glumesc și eu. Oamenii nu se așteaptă să fii atât de deschis și să accepți glumițele ca pe o formă de joc. Surprinde-i și nu pune la suflet ceea ce spun. Îți vine să crezi sau nu, ei nu o spun cu răutate.    

Ești diferit de ei.

Și în același timp, cu nimic mai special decât ei.

Social vorbind, avem dorința de a aparține unor grupuri sociale și de a fi acceptați în anumite cercuri. Atunci când, ca vegan ești într-un cerc de persoane cu o alimentație obișnuită, ești într-o minoritate. Chiar dacă nu faci nimic să pari mai deosebit decât ei, ei vor avea mereu senzația că asta intenționezi.

Încerci să-i schimbi

Un alt lucru comun celor care adoptă acest stil de alimentație, e să încerce să-i convingă și pe alții să adere. Veganismul nu este un cult, cel puțin eu nu-l privesc așa. Dacă cineva te admiră pentru rezultatele pe care le ai și își dorește și el să le obțină, va veni la tine să te întrebe cum ai făcut. Una din greșelile comune pe care majoritatea le facem la început de drum, este să povestim tuturor despre ceea ce simțim noi și ce lume faină am descoperit. Apoi încercăm să-i convingem să încerce. Iar asta ne face să părem ciudați. Intențiile nostre sunt printre cele mai bune, dar din păcate nu toată lumea e pregătiră să le primească și să le accepte fix așa cum sunt. Asta înseamnă să clătinăm sistemul nostru de credințe.

Un lucru important pe care l-am învățat punându-mi pielea la bătaie este “să nu arunc cu informații” în oameni decât dacă mi se cer.


Fii tu un exemplu demn de urmat înainte să dai sfaturi și nu le da dacă nu îți sunt cerute.


Pe lângă privirile și chicotelile mai mult sau mai puțin vinovate alte celorlalți, o altă grijă a veganilor este că în contexte sociale, au foarte puține variante de alegere atunci când vine vorba de mâncare.

Nu de puține ori, pățesc să ajung în restaurante și să nu am prea multe variante de ales. De cele mai multe ori privirea mea se oprește pe garniturile din meniu. Nu zic nimic, bine merci că am ce alege de acolo. Sunt foarte puține restaurante care au preparate specifice veganilor. De aceea de multe ori prefer ori să plec sătulă de acasă ori să mă mulțumesc cu o salată, ori o combinație de garnituri. Deși recunosc că mi-ar plăcea să văd mai multă varietate, am găsit mereu ceva prin meniu pentru mine. Deci nu pot spune că-i criză așa mare.

Cantinele au o ofertă destul de bună pentru mâncarea vegană, iar pachețelul de acasă rămâne un must pentru orice situație neprevăzută. Exact cum am vorbit și în articolul de ieri despre tentațiile culinare, cel mai bine este să-ți faci temele și să te pregătești pentru orice situație.

Fă-ți un plan și pregătește-te de fiecare dată pentru situații neprevăzute. Am mai vorbit noi printre primele mailuri despre organizare și tot cu organizarea aș vrea să închei această serie. Este esențial să preiei frâiele și să le ții stranse la început de drum. Vor exista tentații, vor exista prieteni, rude sau răutăcioși care îți vor pune întrebări încuietoare și vor dori să te convingă că ai făcut o alegere proastă, vor exista momente de lene și confort, vor exista supărări care te vor trage să cedezi, dar cel care te va ține de fiecare dată pe linia de plutire și pe direcția corectă va fi DE CE-ul personal.

Tu de ce vrei să fii vegan?

Iată-ne ajunși în ziua a-7-a și ultima din maratonul de 7 zile pe tărâm vegan. În cele 7 zile ți-am oferit 7 articole atent scrise pentru tine, informații valoroase pe care eu le-am dobândit de-a lungul timpului și experienței mele vegane. Dacă ai ratat vre-un articol, le gasești pe toate aici 

Dacă vrei să-mi transmiți un gând despre articolele primite, te invit să lași un comentariu la acest articol și să-mi scrii.

Abonații la lista de email vor fi primii care află despre programul pe care urmează să-l lansez. Apoi voi publica aceste informații și pe site, pe pagina de lansarare. 

Nu-ți dezvălui mai multe astăzi pentru ca vreau să ai parte de toată surpriza maine. Sunt sigură că o să fie și pe gustul tău. Este primul program de acest gen din România.

Curios? Hai că mai e doar un pic până mâine.

Cu drag,

Ancuța.

 

Primește articole și rețete în fiecare săptămână

V icon small

Primește articolele și rețetele din fiecare săptămână, direct la tine în Inbox.

E-mailul tău este în siguranță. Powered by ConvertKit
Back To Top